Ce cauzează atacurile de panică?

Acest lucru poate varia. Unii oameni care suferă de anxietate ( ingrijorare)  nu experimentează deloc, iar pentru alții atacurile devin parte din viața lor. Personalitatea unor oameni poate fi un factor care contribuie. Persoana predispusă să-și facă multe griji de-a lungul vieții poate trece brusc de la a fi anxioasă la a avea un atac de panică fără niciun motiv real, în afară de o creștere continuă a îngrijorării. Ele pot fi cauzate de mulți factori diferiți, dar, oricum se dezvoltă, trebuie abordate în același mod. Ele pot conduce viața unei persoane într-o asemenea măsură încât persoana respectivă devine incapabilă să facă ceea ce ceilalți consideră de la sine înțeles – o simplă iesire la magazine poate deveni un calvar – și îi poate priva de libertatea lor.

Înțelegerea a ceea ce simți că se întâmplă este calea spre recuperare. „Necunoașterea” este cea care ne aduce teama de ceea ce simțim, creând astfel și mai multă panică. Uneori, ne este doar frică de ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare.

Imaginează-ti o ceașcă care este completată treptat cu apă până când în cele din urmă se umple și nu mai poate ține, așa că se revarsă. Dacă ești stresat sau îngrijorat pe o perioadă lungă de timp, din cauza ruperea relațiilor sau problemelor pe termen lung, adrenalina este eliberată în mod constant în sistemul tău până când în cele din urmă se revarsă. Dintr-o dată, te simți panicat fără niciun motiv aparent, când, de fapt, corpul tău se protejează și eliberează acel surplus de îngrijorare și stres care s-a acumulat în săptămânile/lunile anterioare.

Este important să accepți că sentimentele pe care le simți sunt cauzate de excesul de adrenalină și voi spune asta din nou pentru că asta este tot ce este, o eliberare de adrenalină. Corpul tău poate fi sensibilizat, motiv pentru care poți avea o reacție mai puternică la această eliberare de adrenalină în exces decât un corp sănătos, dar asta este cu adevărat tot ce este.

Oamenii care au simțit pentru prima dată panică pentru ceea ce credeau că nu este un motiv real, s-ar putea să se fi îngrijorat de săptămâni/luni cu privire la o anumită problemă, neștiind că paharul de adrenalină se umplea și era pe cale să se reverse. Este posibil ca acele prime sentimente de panică să-i fi făcut să alerge spre casă, întrebându-se ce tocmai s-a întâmplat. Atunci ei pot crede din neatenție că a fost locul cel care i-a făcut să intre în panică și să evite să meargă din nou acolo. Dar acum, nu numai că evită acest loc, dar s-ar putea să se teamă de un alt atac. De fiecare dată când ies, încep să-și analizeze corpul, așteptând un semn care să le spună că se întâmplă din nou. Cu toată această îngrijorare, este de mirare că ceașca se revarsă din nou și sentimentele revin? Atunci nu-i mai îngrijorează locul, ci doar teama de cum se vor simți. Ei pot decide să rămână acasă în siguranța propriilor patru pereți și să evite să meargă oriunde. Ei sunt acum prinși în ceea ce eu numesc ciclul complet al fricii. Acest ciclu este singurul lucru care menține vii sentimentele de panică, motivul pentru care oamenii pot suferi ani de zile. Ei trebuie să înțeleagă de ce se simt așa cum se simt și să aibă un plan de recuperare care poate rupe ciclul fricii. Așa că, data viitoare când ieși, spune-ți: „Dacă mă simt panicat, mă simt panicat iar aceste sentimente sunt cauzate doar de efectele adrenalinei asupra nervilor sensibilizați și atât, nimic altceva.” Așa cum, atunci când am o răceală, chiar dacă este neplăcut, sunt împăcat cu faptul că mă doare gâtul.  Nimic îngrozitor nu se va întâmpla, nu se întâmplă niciodată”. Nu adăuga frică la frică: „O, Doamne, trebuie să plec de aici”. “Ce se va intampla?” etc. Crede-mă când spun că nu ți se va întâmpla nimic îngrozitor, sunt doar efectele excesului de adrenalină. Din nou corpul tău poate fi sensibilizat, ceea ce poate exagera aceste sentimente, făcându-te să te simți dezechilibrat și făcându-ți să tremure mâinile, dar nu-ți face griji, sentimentele se vor calma, așa fac întotdeauna. Nu încerca să le controlezi sau să le împiedici să apară ci doar stai calm în atitudinea ta față de sentimentele tale.

Atacurile de panică nu slăbesc inima, nu dăunează organismului și nu pot conduce la moarte. Oricât de rău se simt senzațiile, oricât de tare îți bate inima, simți ca nu ai aer, tremuri, transpiri, ai senzație de derealizare si crezi că vei pierde controlul, de fapt NU SE ÎNTÂMPLĂ NIMIC! Este doar o reacție a corpului amplificată de interpretarea eronata a minții “ Aoleu, ce mi se întâmplă, nu sunt în siguranță, o sa mor” ceea ce duce din nou la amplificarea atacului de panică deoarece cu cât adăugăm mai multă frică, cu atât corpul eliberează și mai multă adrenalină.

Atunci când ne simțim în pericol corpul eliberează adrenalină pentru a pune organismul în mișcare să putem lupta sau să putem fugi. Imaginează-ți că ai în fața ta un animal periculos. Corpul reacționează la fel, indiferent că este un pericol în afara ta, sau propriul tău stres, propriile gânduri.

Dacă ai palpitații și tensiune în piept ( cel mai comun simptom) este pentru că adrenalina este trimisă prin corp de către amigdala ( o regiune din creier) care a ajuns la concluzia că există o amenintare. ( Amintește-ti: stresul produce adrenalina. Aceea adrenalină este percepută ca fiind un pericol de catre creier). Răspunzând la acest semnal, inima pompează sange pentru ca organele să funcționeze mai repede și să te pregătească. Durerea și tensiunea apar pentru ca esti tensionat când simți cât de tare îți bate inima. Atacul de panică nu provoacă atac de cord! Inima poate sa bată chiar si cu 200 de bătăi pe minut zile la rând fără niciun fel de deteriorare iar această informație este susținută de medici.

Dacă simți că nu poți respira este pentru că datorită adrenalinei mușchii pieptului se contractă. ( un proces normal în corp atunci cand corpul se pregătește de luptă sau de fugă). Sau, se poate să respiri prea rapid și de aceea să te simți amețit.

Dacă te simți amețit este pentru că creierul tău nu primește suficient oxigen pentru că respiri prea repede. Dar hiperventilația este cauzată, după cum știi acum, de adrenalină ridicată, care face ca tensiunea arterială să crească, nu să scadă. Dacă ar fi cazul de leșin, ai avea nevoie de tensiune arterială scăzută, ceea ce nu este cazul aici.

Dacă simți că îți tremură mușchii este datorită adrenalinei eliberate în corp care îi face să se contracte. Șocurile din corp pot fi simțite ca un curent electric care urcă prin corp sau ca un val de căldură. Aceste simptome nu îți pot face rău!

Dacă nu poți inghiți sau mânca este pentru ca din punct de vedere evoluționist atunci când ne confruntăm cu un pericol, nu avem timp sa luăm masa. De aceea în cazurile de anxietate ridicată, ne este greu să mâncăm sau să inghițim. Deși aceste reacții sunt normale, este bine să mănânci cât mai des și să nu te îngrijorezi că se întâmplă asta.

Dacă te doare capul este pentru că adrenalina creează tensiune în mușchi inclusiv în frunte și în mușchii gâtului. Aceste dureri pot apărea în urma unei activităti intense ca atunci când te gândești mereu la problema ta sau când citești toată ziua despre asta.

Anxietatea nu este o boală; este o afecțiune cauzată în principal de stres sau îngrijorare pe termen lung și este modul în care corpul tău îți spune că este suprasolicitat. Corpul tău este ca o mașină care trebuie îngrijită pentru a funcționa corect. De asemenea, are propriile limite cu privire la cât de departe poate fi împins. Oamenii care tind să fie foarte stresați la locul de muncă nu își ascultă corpul și exagerează, ceea ce duce la anxietate. Gândește-te așa. Ne-am cumpărat un blender care avea o viteză maximă de funcționare de 1000 rpm, dar nu am fost mulțumiți de asta și am vrut să meargă mai repede, așa că l-am ajustat și îl facem să meargă la o viteză dublă. Ce s-ar întâmpla? Motorul s-ar arde și s-ar defecta rapid, deoarece nu a fost niciodată proiectat să meargă la această viteză. L-am suprasolicitat!

Gândurile care apar într-un episod de atac de panică sunt:

• Daca fac infarct?
• Daca mor?
• Daca pierd controlul?
• Dacă leșin?
• Dacă innebunesc?

Aceste gânduri provoacă o reacție emoțională puternică și anume frica. Astfel, creierul caută să aducă aceste gânduri la suprafață de fiecare dată pentru ca amenințarea să nu fie uitată. Și asta, deoarece creierul nu ne vrea fericiți ci ne vrea în siguranță. Așadar, de aceea există hipervigilență asupra simptomelor și gândurilor pe care le-am considerat periculoase. Deoarece din acel moment creierul caută să te ajute cât mai mult să rămâi în siguranță în fața pericolului.

Dacă ai nevoie de ajutor și vrei să inveți cum să gestionezi aceste situații poți apela cu încredere la serviciile terapeutice!