Young (1990, 1999 ) a avansat ipoteza potrivit careia o parte dintre aceste scheme cognitive -in special cele care se dezvolta ca rezultat primar al experientelor nocive din copilarie – ar putea sta la baza tulburarilor de personalitate si a problemelor de personalitate mai usoare.

Definitia extinsa a schemelor cognitive dezadaptative timpurii este:

• o tema sau un tipar general, generalizat;

• alcatuit din amintiri, emotii, cognitii si senzatii corporale;

• referitor la sine si la relatiile cu ceilalti;

• dezvoltat in copilarie sau in adolescenta;

• elaborate de-a lungul vietii si

• disfunctional intr-o masura semnificativa

Altfel spus, schemele cognitive dezadaptative timpurii sunt tipare emotionale si cognitive prin care ne autosabotam, care debuteaza devreme pe parcursul dezvoltarii noastre si se repeta de-a lungul vietii noastre.

Young considera comportamentele dezadaptative ca fiind reactii la o schema cognitiva.

Exista 18 scheme cognitive reprezentative pentru nevoile emotionale neindeplinite :

1. Abandon /Instabilitate :

– implica senzatia ca, persoanele semnificative nu vor reusi sa ofere constant sustinere emotionala .

2. Neincredere /Abuz :

– reprezinta anticiparea de catre persoana a faptului ca, ceilalti il vor rani, abuza, umili, insela, minti, manipula sau vor profita de el/ea.

3. Deprivare emotionala:

– persoana anticipa faptul ca dorinta de a fi sprijinit emotional nu va fi indeplinita adecvat de catre ceilalti.

4. Deficienta / Rusine:

– reprezinta senzatia persoanei ca este defecta, rea, nedorita, inferioara sau inapta in anumite privinte relevante sau ca nimeni nu ar iubi-o daca defectele i-ar fi expuse.

5. Izolare sociala /Instrainare:

– sentimentul persoanei ca este izolata de restul lumii, diferita de ceilalti oameni si ca nu face parte din nici o comunitate.

6. Dependenta / Incompetenta:

– convingerea persoanei ca este incapabila sa faca fata responsabilitatilor cotidiene intr-o maniera competenta, in absenta ajutorului substantial din partea celorlalti.

7. Vulnerabilitate la vatamare sau boala:

– reprezinta teama excesiva ca o catastrofa iminenta se va dezlantui in orice moment si ca aceasta nu va putea fi prevenita.

8. Interdependenta /Sine infantil:

– se refera la implicare si apropiere emotionala excesive de una sau mai multe dintre persoanele semnificative in detrimentul individualizarii depline sau a dezvoltarii sociale normale.

9. Esec:

– convingerea persoanei ca a dat gres, ca va esua inevitabil, convingerea persoanei ca este inapta, netalentata, ca are un statut social mai scazut sau mai putin succes decat altii.

10. Sentiment de indreptatire / Grandomanie:

– convingerea persoanei ca este superioara altor oameni, ca este indreptatita sa beneficieze de drepturi si privilegii speciale .

11. Autocontrol redus / Autodisciplina redusa:

– dificultatea persoanei de a exercita autocontrol, toleranta la frustrare suficiente astfel incat sa isi atinga scopurile personale sau sa isi stapaneasca exprimarea excesiva a emotiilor sau a impulsurilor.

12. Subjugare:

– se refera la cedarea exagerata a controlului in favoarea celorlalti, ca urmare a faptului ca persoana se simte constransa si se supune pentru a evita furia, represaliile sau abandonul.

13. Autosacrificiu:

– o atentie excesiva pe indeplinirea benevola a nevoilor celorlalti in situatii cotidiene in detrimentul proprei gratificari.

14. Nevoia de aprobare / Nevoia de recunoastere:

– accent exagerat pe obtinerea aprobarii, a recunoasterii sau a atentiei din partea altor persoane in detrimentul dezvoltarii unui sine solid si autentic.

15. Negativism /Pesimism:

– se refera la orientare generalizata si permanenta catre aspectele negative ale vietii (durere, moarte, pierdere, dezamagire, conflict, vinovatie, resentiment, potentiale greseli, tradare etc.. ), concomitent cu minimalizarea sau neglijarea aspectelor pozitive sau optimiste.

16. Inhibitie emotionala:

– inhibarea excesiva a actiunilor, a sentimentelor sau a exprimarii verbale spontane, de regula pentru a evita dezaprobarea din partea celorlalti.

17. Standarde nerealiste / Hipercriticism:

– convingerea subiacenta potrivit careia persoana trebuie sa se straduiasca sa atinga standarde interiorizate foarte inalte de comportament si de performanta, de obicei pentru a evita critica.

18. Pedepsire:

– convingerea ca oamenii ar trebui aspru pedepsiti pentru greselile pe care le fac.

Daca simti ca ai trait tot timpul ghidandu-te dupa niste tipare rigide care te fac sa reexperimentezi mereu aceleasi situatii neplacute, „Terapia centrata pe scheme cognitive” poate fi cel mai potrivit tratament care te poate ajuta sa schimbi aceste comportamente.

Schemă Therapy sau, în traducere completă, „Terapia centrată pe scheme cognitive” este o terapie integrativă care conține elemente din principalele școli tradiționale: cognitiv-comportamentale, gestaltiste, constructiviste, psihanalitice, îmbinate cu teorii ale atașamentului și ale relațiilor-obiect. Toate aceste elemente sunt îmbinate într-o structura completă și eficientă de tratament, care acționează în profunzime, generând o restructurare a personalității.

Terapia schemelor a luat naștere că o completare firească a terapiei cognitiv-comportamentale. După ce se trece de problema sau de criză pe care persoană o resimte, este foarte important să se meargă la abordarea cauzelor, a problemelor de personalitate din care apar aceste crize. Dacă aceste cauze nu sunt eliminate, este foarte posibil că problemele și crizele să reapară, de-a lungul timpului.

Tratamentul începe cu o evaluare precisă și o educare, prin care se află care sunt schemele cognitive cu care ne autosabotam și originile lor din copilărie și adolescență.

În etapă de schimbare, se trece la tehnici cognitive cu ajutorul cărora sunt restructurate convingerile de baza care mențîn schemele cognitive. Se continuă cu tehnici experientiale care reglează partea emoțională afectată de scheme, sunt folosite în special imageria dirijată și dialogurile, jocurile de rol. Ultima parte a etapei de schimbare este dominată de modificarea tiparelor comportamentale. Acestea se modifică prin planificări strategice, expuneri gradate, exersarea unor noi comportamente etc.

Rolul central în „Terapia centrată pe scheme cognitive” este ocupat de conceptul de reparentare limitată. Acest concept se referă la ajutorul pe care terapeutul îl oferă clientului prin experiențele emoțional-corective. Terapeutul va fi un antidot pentru experiențele din copilărie ale pacientului și va satisface nevoile de baza frustrate în acea perioada: stabilitate, validare, îndrumare, îngrijire, sprijin în explorare etc.

Scopul în „Terapia centrată pe scheme cognitive” este acela de a satisface nevoile emoționale de baza neîndeplinite.

Pentru detalii legate de sedinte si programari, ma gasesti pe platformele retelelor de socializare.