Impulsul nostru inițial ar putea fi să luăm un eveniment curent, un detaliu al mediului sau câteva lucruri impresionante despre cariera noastră.

Dar dacă o întâlnire este în esență o audiție pentru capacitățile emoționale necesare pentru succesul unei relații pe termen lung, adevăratul scop al conversației trebuie să fie acela de a încerca să se înțeleagă sinele profund al celeilalte persoane.

Știm că ne vom descurca bine dacă, la un moment dat, întâlnirea noastră reflectă că nu s-au pus niciodată atât de multe întrebări serioase din punct de vedere psihologic. Astfel de comentarii reflectă cât de profunda ajunge să fie cea mai mare parte a conversației și cât de enervant și totuși încântător poate fi să simți că, macar o data, interesul altuia se concentrează ferm pe detaliile sufletului nostru.

Iată câteva lucruri  dintre ceea ce am putea întreba în încercarea de a lua măsura sinelui mai profund al altuia:

– Ce te-a suparat în ultima vreme?

Nu suntem preocupați doar de ceea ce le merge bine; acceptăm și suntem curioși de provocrile  lor. Știm că există părți dureroase ale vieții pentru toată lumea, nu vom insista asupra ușurinței sau nu le vom refuza dreptul de a se întrista. De asemenea, vom fi siguri că le vom spune pe rând ce ne aduce lacrimile în ochi.

– Ce a fost greu în copilăria ta?

Semnalăm că înțelegerea eului copilului lor va fi vitală pentru a înțelege cum se comportă și cine sunt ei ca adulți. De asemenea, va pune o rezervă de compasiune în momentele în care eul lor adult este copleșit de dinamica trecutului

– Ce regreti?

Viețile noastre sunt definite în mod esențial de drumurile care nu au fost parcurse, de alegerile greșite, de situațiile la care ruminăm la primele ore ale zilei. Pentru că există un astfel de risc de umilire în a dezvălui unde am greșit, dacă putem fi un ascultător răbdător și plin de compasiune, vom face ceva pentru întâlnirea noastră pe care aproape nimeni nu a făcut-o vreodată pentru celalalt – cel puțin în afara unei terapii profesionale. Le vom oferi onoarea de a se simți auziți pentru greșelile lor și de a fi liniștiți că acestea sunt doar o trăsătură inevitabilă a ființei umane; va fi un lux mult mai mare decât a fi dus la un restaurant elegant sau la un bar pe acoperiș

– Catre cine ai vrea să te întorci și să-ți ceri scuze?

O anchetă asociată, aceasta se concentrează asupra vinovăției pe care o acumulăm pe măsură ce ne împiedicăm prin viața noastră. Este o întrebare care  lasă loc pentru mărturisire – și oferă ispășire.

– Pentru ce ai vrea să te ierte cineva?

Cu grijă, cercetăm ceea ce știu ei că este dificil în propriile lor personaje. Nu întrebăm cu brutalitate ce este în neregulă cu ei (s-ar supăra). Îi invităm să recunoască unul sau două moduri în care au observat că pot cauza dificultăți altora. Va trebui să avem câteva exemple de propriile noastre nebunii pe care să le mărturisim imediat după.

– Ce nu au înțeles foștii tăi despre tine?

Relațiile lor din trecut sunt depozitele vitale de indicii cu privire la succesul celor viitoare. Ne întrebăm cât de bine pot ei să identifice ce a mers prost și dacă eșecul le-a oferit o ocazie de a învăța, mai degrabă decât să se plângă sau să învinovățească.

Ce ai vrea să-i spui în mod ideal mamei tale? Și tatălui tău?

S-ar putea să fie lacrimi la acest gând. Poate exista atât de multă tristețe îngropată în istoria pe care o împărtășim cu doi oameni de pe pământ– și cărora le  datorăm atât de mult. Vom asculta cum părinții au fost prea fragili, prea defensivi sau prea mândri pentru. Va fi tot ceea ce nu iese niciodată la adunările de familie, dar care trebuie să fie “difuzat”.

– În ce fel te simți un pic impostor la serviciu?

Astfel normalizăm că toți simțim invariabil că nu suntem pe deplin la înălțimea a ceea ce se așteaptă de la noi din punct de vedere profesional. Oferim un refugiu pentru un sentiment de incompetență pe care ne străduim atât de mult să-l ascundem de lume în circumstanțe normale. Îl invităm pe celălalt, în cele din urmă, să-și lase garda jos.

După ce am adresat aceste întrebări și altele asemănătoare este posibil să simțim că începe să se întâmple ceva ciudat: putem simți că ne îndrăgostim puțin. Procesul nu este misterios. Doar că ajungem să ne cunoaștem unul pe celălalt, cu toate dorințele, erorile, terorile, regretele, slăbiciunile și temerile implicate. Pur și simplu nu există nimic mai seducător decât acest tip de auto-revelare reciprocă, dragostea fiind în mare parte recunoștința pe care o înregistrăm atunci când ne simțim acceptați și văzuți – precum și compasiunea pe care o trăim atunci când o altă persoană își lasă apărarea și are încredere că vom fi amabil cu e

Opțiuni suplimentare de conversație pentru întâlnirea timpurie:

– Cum te-a lăsat copilăria  echipat/ă  pentru viață?

– Pe care dintre prietenii tăi îl invidiezi cel mai mult?

– De ce îți faci griji în miezul nopții?

– Ce fel de trăsătură de caracter pe care nu o ai, găsești atrăgătoare la alții?

– Ce cauți la un prieten foarte apropiat?

– Ce (prea) des nu merge bine în conversație?

– Ce fel de frate ideal  ai fi vrut să ai?

– Completează propoziția: Când începe să-mi placă pe cineva, îmi fac griji că…

– Completează propoziția: Dacă nu aș fi atât de timid, aș…

– Completează propoziția: Dacă cineva m-ar cunoaște cu adevărat, ar…

– În ce privințe ești încă aceeași persoană care ai fost în copilărie?

– Ce ai vrea să schimbi la tine?

– În ce fel este familia ta deosebit de ciudată?

– De ce ești predispus să fii dependent?

– Ce ți-e teamă că ar putea spune oamenii despre tine pe la spate?

– Enumera primele trei griji din viața ta în acest moment.

– Care a fost rolul banilor în familia ta?